Introducere în Cultura Urbană
M-am aşezat în faţa monitorului şi am spus: “Urban!”.
Dacă daţi un search pe Google, eventual pe DEX online, veţi găsi că ideea de urban este asociată celei de oraş. În cadrul definiţiei am descoperit strecurate şi cuvintele: “comportament” şi “atitudine”.
Am zâmbit şi mi-am spus: “Băieţii ăştia ştiu ei ce ştiu…”
Cultura urbană este o atitudine, considerată rebelă de către unii, interesantă de către alţii. Pentru cei care o înţeleg, şi o reprezintă, cultura urbană are statut de artă.
Elementul cel mai important în conturarea urbanului este muzica.
În funcţie de genurile muzicale, de-a lungul timpului, s-au delimitat anumite perioade, şi pentru a înţelege Urbanul 2000, we go back in time până în 1960.
Flower Power
Vă propun un exerciţiu de imaginaţie: pe un background verde şi cu multe flori puneţi două persoane, un tip şi-o tipă. Amândoi au părul lung, el poartă sandale, ea este desculţă. V-aţi dat seama??
Bingo! Perioada Hippie!
Mişcarea hippie a fost specifică anilor 1960, promova o atitudine pozitivă, pacifistă şi nu a fost nevoie de foarte mult timp pentru a fi adoptată ca “lifestyle”.
Tinerii hippie erau usor de recunoscut prin stilul vestimentar excentric, foarte colorat şi combinat cu accesorii ieşite din comun. Din punct de vedere muzical, perioada hippie a însemnat apariţia genurilor folk-rock sau doo-wop (un stil muzical din categoria “rhythm and blues”).
Hippie a reprezentat ideea de “alternative culture”, şi prin neîncadrarea în mainstream, au luat naştere rock-ul şi blues-ul. Trupe ca: The Beatles, The Rolling Stones, The Doors şi artişti ca: Janis Joplin sau Jimi Hendrix, şi-au pus amprenta muzicală în această perioadă.
“Noul Val” aka NEW WAVE
Perioada anilor 1970 – mijlocul anilor 1980 a fost caracterizată de un nou val, intitulat chiar aşa: NEW WAVE, un stil de muzică rock derivat din punk-rock.
New Wave avea influenţe muzicale din rock'n'roll, era pre-hippie, Ska ( stil muzical cu influenţe caraibiene, jazz american şi rhythm and blues), reggae, power pop, electro şi funk.
Iniţial New Wave era asociat cu Punk, dar lucrurile s-au limpezit când trupelor garage (adică cele care începuseră să cânte iniţial în garaje) le-a fost dată titulatura de Punk. Astfel, s-a decis ca trupele, care făceau mai multe experimente de ordin muzical, având versuri complexe şi producţii mai “şlefuite”, să reprezinte “Noul Val”.
Mai târziu, acest stil a devenit mai “zgomotos”, dar cu un sound pop sau mai dark.
Trupe ca The Cure sau The Psychedelic Furs erau cele din zona dark post-punk.
Cert este un lucru, atât New Wave cât şi post-punk aveau în comun atitudinea de repulsie faţa de muzica neinspirată şi “comercială” a anilor 70.
La începutul anilor 1980, şi până în 1987, termenul New Wave a fost folosit în Statele Unite pentru a defini orice artist nou pop sau rock, şi-n special pe cei care foloseau sintetizatoare, cum ar fi:
Duran Duran, Eurythmics, Human League.
Look-ul adoptat în această perioadă a fost total opus faţă de perioada hippie. Părul lung al “hippioţilor” a fost înlocuit cu tunsori scurte, tip “arici”. Hainele erau strâmte, de obicei se purtau costume cu cravate subţiri. Materialele sintetice erau foarte la modă: plasticul sau spandex-ul, colorate foarte puternic, uneori chiar fluorescente.
New Romance a derivat din moda New Wave, fiind o mişcare ce promova aspectul androgin, în rândul reprezentanţilor ambelor sexe.
Anii 1980
Este dificil să facem o delimitare exactă a anilor '80 din punct de vedere al încheierii unei “ere urbane”...Practic, perioada 1970 – sfârşitul anilor ' 80 pare a fi cea mai importantă, pregătind într-un fel “terenul” pentru Urbanul anilor 1990 şi 2000.
Anul 1987 lansează generaţia de jocuri PC, prin “Space Invaders”, urmat apoi de “Pac-Man”, “Donkey-Kong” şi “Frogger”. Jocurile PC au prins repede amploare, euforia nu s-a consumat nici până în ziua de azi, reprezentând partea de « high-tech-fun ».
Perioada anilor '80 o putem atribui culturii Hip-Hop.
Muzica Rap şi-a făcut simţită prezenţa în mainstream, datorită mişcării Hip-Hop în rândul populaţiei afro-americane şi portoricane din SUA, mai exact zona de sud a cartierului Bronx, New York.
Artişti ca Grandmaster Flash, Kurtis Blow sau N.W.A au reuşit să atragă atenţia, sau să stârnească interes. Primul stil de dans prezentat pe muzică hip-hop a fost breakdance-ul. Au apărut noţiuni ca: breakdancer, breaker, B-boy, B-girl, MC, Dj, graffer, writter, tag, bomb, scratch şi multe altele.
Ce se vrea a fi cultura Hip-Hop?
Pentru majoritatea reprezintă “cultura străzii”, motiv pentru care Cultura Urbana este de cele mai multe ori asociată culturii Hip-Hop.
Vă propun un alt test de imaginaţie: sistemul nostru solar. Ce legătură are acesta cu hip-hopul ?
Veţi vedea !
Să spunem aşa : muzica hip-hop la centru, exact ca şi Soarele , apoi graffiti, breakdance, Mc şi Dj, ca nişte planete, sunt atrase şi gravitează în jurul muzicii hip-hop. Beatbox-ul ar fi al cincilea element atribuit “sistemului planetar Hip-Hop”, dar acest lucru este încă discutabil.
În această perioadă au luat naştere stiluri de dans, cunoscute sub termenul general de street style.
Stilurile poppin şi lockin au derivat din stilul inspirat de muzica funk, ajungând să fie combinate cu breakdance.
Graffiti a apărut iniţial doar ca forma de tag, o semnătură lăsată pe clădiri cu ajutorul unui spray cu vopsea. Tag-ul era dat de dragul scrisului, şi pentru ca graffer-ul să-şi consolideze reputaţia de « writter » (scriitor). Primele cazuri documentate, de însemnări ilegale create cu un spray cu vopsea au fost realizate de un graffer, din Philadelphia, care se semna cu tag-ul “CORNBREAD”. Printre artiştii, care au dus această “artă stradală” la nivel de artă recunoscută oficial, au fost Jean-Michel Basquiat şi Keith Haring.
În ceea ce priveşte stilul vestimentar, foarte la modă erau terningurile din flanelă, jachete inspirate dupa modelul celor puratate de piloţii de avioane, bocanci sau pantofi sport cu şireturi foarte late. Ca accesorii, ochelarii de soare foarte mari, curele cu cataramă personalizată şi un număr mare de inele, se numărau printre preferinţe. Bijuteriile de aur erau purtate atât de bărbaţi cât şi de femei. Bărbaţii purtau lanţuri groase, iar femeile cercei de mărimi exagerate.. Printre personalităţile acelor vremuri, care au promovat această modă putem aminti pe : Kurtis Blow, Big Daddy Kane, Roxanne Shanté şi trupa Salt'N'Pepa.
'90 – Individualism
Anii '90 au început prin a se defini direct, cu ajutorul tatuajelor sau piercingului corporal, tinerii doreau să-şi scoată în evidenţă personalităţile, originalitatea şi unicitatea.
Într-un fel, anii '90 s-au inspirat din anii '60 şi '70, adoptând un stil vestimentar retro şi activităţi în mijlocul naturii, cum ar fi kayak sau snowboarding.
Acesta a fost numai începutul, căci nu a durat mult până la apariţia sporturilor extreme, potrivite unui mediu urban : skateboarding, freestyle BMX, rollerblading.
Muzica în această perioadă a luat şi mai mult amploare.
Hip-Hopul a căpătat mai multă popularitate, în special R'n'B-ul şi hip-hopul cu influenţe R'n'B. Trupe ca The Fugees, Bozy II Men şi TLC, f iind printre cele mai apreciate ale acestui gen.
Cultura Grunge, reprezentată de artişti cum ar fi Kurt Cobain sau Eddie Vedder, va fi o nouă faţetă a unui stil muzical inspirat din rock. La un interval de nici cinci ani, grunge-ul va ceda în faţa rock-ului alternativ, cu priză mai mare la public.
Nici muzica eletctronică nu rămâne “pedepsită la colţ”, datorită trupelor ca The Prodigy, Eiffel 65 sau a lui Fatboy Slim.
Spre finalul anilor '90, înfloresc noi stiluri urbane, cum ar fi cel Emo, sau Minimalist, având particularităţi cu adevărat contradictorii. Cu aceste stiluri urbane, cu adevărat aparte va debuta Urbanul 2000.
Urbanul 2000
După cum spuneam, Urbanul 2000 este o continuare a celui din 1990.
Azi, regăsim aceleaşi genuri muzicale specifice culturii urbane: hip-hop, rock alternativ, punk, jazz...Unele dintre aceste genuri muzicale au fost “atinse” de stilul EMO, rezultând: Emo-rap, sau Screamo.
Emo-rap este un derivat al culturii Hip-Hop, reprezentat de versuri romantice, cu încărcătură emoţională, cunoscut si sub denumirile de “emo Hip-Hop” sau “Hipster Hop”.
Am rămas uimită când am descoperit că există destui reprezentanţi ai acestui gen: Atmosphere, Anticon, Eyedea, MC Paul Barman, Pigeon John, P.O.S, Social Deviantz. Din acest motiv m-am întrebat dacă Verita Saga, Rappace, Eugen Iustin, Yawn şi SpooKe sau Nasta (artişti autohtoni) ar putea fi încadraţi în acest gen.
Pentru a fi sigură că nu voi face vreo greşeală, voi rămâne la nivel de întrebare, până poate mi se va oferi un răspuns.
Screamo este punk şi hardcore-punk sub influenţă Emo. A fost descris ca fiind un amestec literar cu versuri poetice emo punk şi un sound trash sonic metallic.
În ce priveşte Emo Fashion...blugii strâmţi sunt piesa vestimentară unisex, care nu lipseşte din garderoba unei persoane stil Emo. Tricourile strâmte, de obicei imprimate cu numele unor trupe de muzică specifice sunt un MUST HAVE. Încălţămintea este cea specifică skaterilor, sau teneşi, deobicei de culoare neagră şi foarte uzaţi. Accesoriile cel mai des adoptate la stilul Emo sunt curelele şi ochelarii (de vedere sau de soare) cu ramă neagră şi groasă.
Printre trupele asociate acestui stil, pot fi menţionate: Fall Out Boy, My Chemical Romance, Panic! At the Disco, The Used sau Tokio Hotel.
Aşadar, cultura urbană este un spirit rebel, nonconformist, original, aflat intr-un proces de schimbare şi evoluţie continuu. Va aparţine mereu tinerelor generaţii, tinerelor talente şi firilor expresioniste. Deoarece “smells like teen spirit!”.
