fragment 2. cartea - Când iubeşti - OSHO - PRO EDITURĂ şi TIPOGRAFIA

Am auzit o parabolă străveche din Tibet, că la începutul timpului inima se afla chiar la mijlocul trupului. Însă din cauză că a fost tot timpul împinsă la o parte, dată la o parte din cale, acum nu se mai poate afla în mijlocul trupului. Acum, sărmana, stă pe marginea drumului: " Dacă într-o zi vei avea nevoie de mine, sunt aici." - însă nu primeşte hrană, nu este încurajată. În schimb, se alege cu tot felul de acuzaţii.
Dacă faci ceva şi spui: " Am făcut-o pentru că aşa am simţit", toată lumea o să râdă: "Ai simţit ? Ţi-ai pierdut minţile ? Foloseşte-ţi raţiunea, logica, atunci când faci ceva. Simţul nu este un motiv ca să faci ceva."

Chiar dacă te îndrăgosteşti, trebuie să găseşti motive pentru care te-ai îndrăgostit - deoarece femeia are un nas frumos, ochii ei au profunzime, corpul este bine proporţionat. Acestea nu sunt motive. Nu ai adunat niciodată aceste motive cu calculatorul, ca să afli că această femeie pare să fie demnă să te îndrăgosteşti de ea: "Îndrăgosteşte-te de această femeie - nasul de lungimea potrivită, părul de culoarea potrivită, corpul de proporţii potrivite. Ce mai vrei ?".

Însă nu acesta este felul în care cineva se îndrăgosteşte. Te îndrăgosteşti. Apoi, doar ca să le dai satisfacţie idioţilor din jurul tău, că nu eşti nebun, ai calculat totul şi abia după aceea ai făcut pasul. Este un pas calculat, raţional, logic.
Nimeni nu aude inima.
Şi mintea este atât de guralivă, tot timpul sporovăieşte - taca-taca, taca-taca - încât, chiar dacă inima spune ceva câteodată, nu o auzi nicicând. Nu ai cum să o auzi. Babilonia din capul tău se aude atât de tare, încât este imposbil, absolu imposibil ca inima să se facă auzită.
Încetul cu încetul, inima încetează să mai spună ceva.
Rămânând neauzită de atâtea ori, ignorată de atâtea ori, rămâne tăcută.

Dragostea este suficientă prin ea însăşi, dacă dragostea ta nu este cea obişnuită, biologică, instinctivă. Dacă nu face parte din ego-ul tău, dacă nu este o tentativă de putere de a domina pe cineva - dacă dragostea ta este doar bucurie pură, bucurie legată de fiinţa celuilalt, fără niciun fel de motiv, o bucurie absolută - receptivitatea va urma această dragostea pură exact ca o umbră.

revolta mea

De ceva vreme încoace, simt nevoia schimbării contextului vieţii mele.

Mă surprinde şi totuşi nu, cum nu mai simt nevoia să mă văd cu unele persoane, descopăr că unele mă plictisesc din toate punctele de vedere, altele pur şi simplu nu-mi mai crează niciun fel de sentiment sau de stare... doar plafonare... iar de altele, pur şi simplu nu am chef.

E dificil să faci faţă multor oameni, majoritatea au pretenţii sau idei fixe în cap.

M-am plictisit de oamenii care se vaită că nu-i loveşte norocul în faţă, dragostea sau de cei care consideră că ideile lor sunt cele mai bune, sunt adevărul suprem.

M-am săturat de cei ce se plâng că nu au ce-şi doresc, dar dacă ar fi să primească, ar refuza oricum, căci le e frică de ceea ce-şi doresc şi nici nu consideră că ar merita, dar rolul de nemulţumit şi neînţeles le place mult... se hrănesc din asta.

Mi se face silă ! Sunt oameni care în momentul ăsta se sting cu precizia unei lumânări care arde şi totuşi ştiu să aprecieze viaţa, totuşi şi-ar dori să trăiască, ceea ce alţii numesc "drame" şi "dureri" şi "suferinţe", şi măcar oamenii aceia încă luptă pentru viaţa lor, chiar şi-n al 13-lea ceas, ei aleg viaţa.

Alţii au acoperiş deasupra capului, un loc de muncă bun, sănătate, tinereţe, prieteni, bani în buzunare, familie în jurul lor, îşi pot lua vacanţe, pot zace acasă în pijamale, pot să facă sex, mănâncă ce vor, se îmbată ca porcii şi tot mai beau, au de partea lor frumuseţea şi contextul unei ţări paşnice, unde teroarea nu le închistează libertatea... DAR EI SE VAITĂ !!

Alţii mor de foame, în ţări bogate dar terorizate de războaie, alţii nu au şansa de lucra, deşi ar vrea şi ar putea. Îmi amintesc de ceea ce a spus odată, într-o emisiune, Mircea Badea... spunea că oricine poate să stea în faţa unui PC şi să se vaite că munceşte mult, când nici nu-şi mişcă fundul de pe scaun; şi-n plus, dacă tu, eu suntem unii dintre cei care fac asta, nu înseamnă că suntem deştepţi, ci înseamnă că am avut norocul de a ne afla în acest context al vieţii. Cum ar fi să scoţi cărbune din mină cu mâinile, să-ţi rişti viaţa sau sănătatea pentru cururile altora ??

Din păcate, aici, eu doar mă revolt, nici eu nu fac mare brânză.

Nu mă duc la vot pentru că mi-e silă, şi totuşi, mă gândesc că au fost oameni ce-au murit pentru ca eu să am dreptul la vot. Şi le respect jertfa !

Oricum, va veni Crăciunul, toate televiziunile, vedetele şi toţi politicienii şi fotbaliştii îşi vor face reclamă, "amintindu-şi" de copii din orfelinate şi bătrânii din azile, de parcă aceştia au nevoie să mănânce doar de sărbători.

Dar se găsesc tâmpiţi să se sinucidă pentru că GHEORGHIŢĂ sau pentru că MARICICA a / l-a părăsit (-o) şi nu mai pot trăi fără... Aia nu a fost dragoste, ci OBSESIE ! Poţi trăi foarte bine fără oricine, te doare, dar asta nu înseamnă că e ceva VITAL. Sper să nu ajung vreodată în cazul în care unul să-mi spele creierul într-atât, încât să cred că nu pot trăi fără el.

Mai bine mai tragi o gură de aer o dată, înjuri cât te ţine gura pe X sau Y şi mergi mai departe.

Dilated Peoples - Kindness for Weakness

[Intro/Chorus]

"Don't you take, my kindness for weakness" {*repeat 2X*}

"Don't you take.."

Dilated, yo, yo

[Rakaa Iriscience]

I might flip, but usually a calm individual

Armed with accountants, my lawyers and other criminals

Network with armies, street wars are critical

and revolutionaries so streets are more liveable

(C'mon) Fuck what your ego say

Don't take shit for granted homey we don't play

All's fair in love and war, piece of cake

But beef is rare like a bloody piece of steak

"Don't you take" your eyes off the quiet ones, the silent ones

With the assassin smile, the most violent

Train until their bleeding, crying, perspiring

And gun rings firing"Don't you take" the wrong side, that's the wrong idea

Untangle it, we could get it on right here

Never back to broke, you get tapped or choked

I might smile, but I ain't no joke

[Chorus]

(Oh, yo look out, look out Rak')

[Evidence]

Love or fear, the fear last longer

But love is stronger, so I stay loyal to love with honor

You got those who wanna take that for weak

Be prepared, they'll test you in front of your peeps

Some easy advice, buy your way out my life

t's the principle, the pockets fat not flat

Some borrow dough and relax on payin that back?

C'mon cat

"Don't you take" me for weak, give an inch they take feet

Give 'em feet, they take the street

My city's called Everybody Eats

The operations don't skip a beat

"Don't you take" my squad as chumps, punks or fakes

Quick to dump, pop trunks on snakes

That's of course, push came to shove

Otherwise love is love so

"Don't you take, my kindness for weakness" {*repeat 4X*}

"Don't you take.."

[Interlude]

Ladies and gentlemen

We have a special guest tonight in the house

Talib Kweli

[Talib Kweli]

You'll never fit up in my shoes so don't try 'em on

I always tear it up, I'm 'bout as calm as a quiet storm

Legendary lyricist, nice guy persona

My songs celebrate life and you can play 'em for your momma

But don't make the mistake of tryin to play me

Unless you a DJ, don't get it twisted I'm still from B.K.

Wanna front? Better keep it in your mouth like Flavor Flav

Where I'm from even a chick spit razor blades

"Don't you take" me for a sucker or I'll take you back to school

Fool can't play the wise but the wise can act a fool

I stay cool and mild mannered and just put in my work

Don't push you don't know what's up, under my shirt

"Don't you take" me for soft, I got a heart that pump

like a twelve gauge shotty when it start to dump

Youse a mystery, cause you don't know who you runnin towards

And got history, that shit is told by those who won the war

[Outro]

"Don't you take, my kindness for weakness" {*repeat 4X*}

"Don't you take.."

Des'ree - You Gotta Be

Listen as your day unfolds
Challenge what the future holds
Try and keep your head up to the sky
Lovers, they may cause you tears
Go ahead release your fears
Stand up and be counted
Don't be ashamed to cry

You gotta be
You gotta be bad, you gotta be bold
You gotta be wiser, you gotta be hard
You gotta be tough, you gotta be stronger
You gotta be cool, you gotta be calm
You gotta stay together
All I know, all I know, love will save the day
Herald what your mother said
Readin' the books your father read
Try to solve the puzzles in your own sweet time
Some may have more cash than you
Others take a different view

My oh my heh, hey
You gotta be bad, you gotta be bold
You gotta be wiser, you gotta be hard
You gotta be tough, you gotta be stronger
You gotta be cool, you gotta be calm
You gotta stay together
All I know, all I know, love will save the day
Don't ask no questions, it goes on without you
Leaving you behind if you can't stand the pace
The world keeps on spinning
You can't stop it, if you try to

This time it's danger staring you in the face
Oh oh oh Remember
Listen as your day unfolds
Challenge what the future holds
Try and keep your head up to the sky
Lovers, they may cause you tears
Go ahead release your fears
My oh my heh, hey, hey
You gotta be
You gotta be bad, you gotta be bold
You gotta be wiser, you gotta be hard
You gotta be tough, you gotta be stronger
You gotta be cool, you gotta be calm
You gotta stay together
All I know, all I know, love will save the day
You gotta be bad, you gotta be bold
You gotta be wiser, you gotta be hard
You gotta be tough, you gotta be stronger
You gotta be cool, you gotta be calm
You gotta stay together
All I know, all I know, love will save the day


(o dedic tuturor)

www.theambiance.role.ro

Recomand acest site tuturor iubitorilor, practicanţilor

de sporturi extreme... şi nu numai.

Găsiţi DVD-ul în magazinele de specialitate: Ambiance - The Mixtape - NOW YOU KNOW. vol.4

ROLLERI PROFESIONIŞTI ROMÂNI !! ONE LOVE !

ROMANIAN ROLLERBLADING FILM 2008 - NOW YOU KNOW vol.4 - The Mixtape.

www.theambiance.role.ro

povestioară

Am auzit de un bărbat care a rămas holtei toată viaţa pentru că a căutat femeia perfectă. La vârsta de şaptezeci de ani, cineva l-a întrebat:

"Ai călătorit foarte mult - ai căutat de la New York în Katamandu, din Katamandu la Roma, de la Roma la Londra. Chiar nu ai putut să găseşti femeia perfectă ? Nici măcar una ?".

Bătrânul s-a întristat profund. A spus: " Ba da, o dată am găsit-o. Într-o zi, cândva de mult, am dat peste o femeie perfectă".

Curiosul l-a întrebat mai departe: "Şi ce s-a întâmplat ? De ce nu te-ai căsătorit ?".

Trist, bătrânul i-a spus: "Pentru ce ? Ea îl căuta pe bărbatul perfect".

(fragment copiat din OSHO - CÂND IUBEŞTI)

Timpul şi Omul

Timpul nu vindecă răni şi nu uită dureri, timpul dă naştere la abisuri şi face ca amintirile să doară mult, cu fiecare clipă ce trece, să doară tot mai mult.

Timpul este cel mai mare duşman al omului, înainte de a se întrece cu sine, omul trebuie să întreacă timpul şi, din cauza condiţiei de muritor, omul întotdeauna pierde. Omul îşi calculează mereu timpul, dar timpul nu calculează niciodată câţi oameni i-au căzut pradă.

Timpul e puternic, domneşte peste toate şi peste el nu domneşte nimeni şi nimic.

Timpul nu-şi are alt timp, el este cercul care-şi are sfârşitul în propriul început, iar începutul se regăseşte în sfârşit... şi-n acest cerc ne trăim noi vieţile limitate de însuşi timpul.

Şi omul a dat nume pentru toate formele pe care le poate lua de-a lungul timpului: naştere, copilărie, tinereţe, maturitate, bătrâneţe, moarte... toate acestea sunt transformări prin care timpul ne obligă să trecem, nu pentru că este în natura noastră umană, ci pentru că suntem forţaţi şi influenţaţi de timp.

Timpul ne oferă posibilitatea să trăim, pentru că n-am putea trăi într-un spaţiu atemporal, însă ne obligă să murim.

OSHO - CÂND IUBEŞTI

În viaţa ta, iubirea ar trebui să fie o realitate, nu doar poezie, nu doar un vis. Ea trebuie concretizată. Nu este niciodată târziu să trăieşti, pentru prima dată, iubirea.

Învaţă să iubeşti. Foarte puţini oameni ştiu cum să iubească.
Cu toţii ştiu că au nevoie de iubire, cu toţii ştiu că, fără iubire, viaţa nu are sens, dar nu ştiu cum să iubească.
Şi nimic din ceea ce fac în numele iubirii nu este iubire, ci întotdeauna altceva, un amalgam de numeroase lucruri: gelozie, mânie, ură, posesivitate, dominaţie, ego. Toate aceste otrăvuri distrug adevăratul nectar.
Să iubeşti înseamnă să laşi în urmă toate acestea şi vei simţi, apoi, încetul cu încetul, un nou chip al iubirii luând naştere în tine.

THIS IS MY CAT

Uneori pictez, desenez, modelez CHESTII - Sometimes I paint, I draw, I shape STUFF

volumul fara-de-pereche

Vă place mirosul cărţilor noi sau textura pe care o poate avea o pagină sau o copertă nouă ? Atunci, ar trebui să plantăm câte un copac pe an, pentru cărţile cumpărate în anul precedent. Dar, chiar... mai cumpăraţi cărţi ?
În funcţie de care criterii sau motive alegeţi o carte ?
Câteodată, prea multe cărţi puse pe un stand mă copleşesc, căci cărţile sunt ca şi oamenii, cer atenţie, iar eu încerc să le-o acord, să nu le dezamăgesc, le dau o şansă la fiecare parte şi poate pe una o iau cu mine, dar restul rămân acolo... Altădată... poate...Poate prin acest fel aleg şi oamenii. Lumea e un raft cu oameni.
Dar, ca din orice bibliotecă, întotdeauna, o carte e preferata, e cea ale cărei pagini i le răsfoieşti de sute de ori şi o regăseşti ca nouă sau te surprinde cu ceva, sau tocmai faptul că o ştii de demult, te determină să te ataşezi mai mult, căci relaţia dintre voi e dincolo de înţelesul cuvintelor. Dar o carte poate fi deschisă şi închisă zilnic, o poţi aşeza pe podea, pe noptieră sau sub pat, o poţi lua cu tine în tramvai sau la mare; dar nu te împlineşte, căci îţi spune mereu povestea ei, deja scrisă, deja condamnată unui final... iar tu tot ce vrei este să scrii cartea ta, până la momentul în care speri să scrii la dublu pentru a scrie măcar un roman cu 2 volume. Căci 2 volume ar compune un roman, nu poţi numi roman, un volum, căci un volum este doar o carte în raft... volumul e doar cel cu pereche, iar cartea e volumul fără-de-pereche pentru care copacii mor degeaba.

drop after drop

I bleed words on paper

and my paper bleeds feelings

and my feelings bleed from my heart,

my heart bleeds blood

through my veins

and life bleeds through them.

I bleed through life...

drop, after drop, after drop...

Can you hear me ?

YO ! MTV Raps

reason

There comes a point in your life

when you realize who matters,

who never did,

who won't anymore,

and who will always will.

So, don't worry about people from your past,

there's a reason why they didn't make it

to your future.

O scenă numită LUME, un cântec numit VIAŢĂ

Recunosc, am zile când nu am chef, când am chef doar de mine... să stau eu cu mine şi să mă plimb eu cu mine pe Gabroveni, Lipscani... nu ştiu de ce mă atrag aceste străzi. Poate pentru că sunt vechi şi încă au ACEL aer pe care nu l-am respirat, pe atunci... dar dacă sunt destul de atentă, se mai ascunde în crăpăturile caselor sau în dale. Nu ştiu ce am de la o vreme, analizez mult oamenii, când merg pe trotuar, dar trăiesc cu impresia că şi ei mă fixează foarte mult cu privirea. Hmm... Dar de ce ?

Altceva... azi, am fost, oarecum, absentă şi abia m-am putut "aduna" pentru unii sau alţii. Aş fi avut chef să mă plimb pe un drum lung şi drept... să vorbesc despre toate şi despre nimic. Tot mai mult, încep să cred, că locul meu e altundeva... dacă nu pentru restul zilelor mele, poate pentru o perioadă.

Mi-am luat pisică şi o ador. E magică şi elegantă, e jucăuşă şi puturoasă, rea şi bună, violentă şi tandră... e mlădioasă, mersul ei e veşnic pe-o melodie.

Abia aştept weekend-ul, un workshop de jazz şi hip-hop jazz style... dans, oglinzi, muzică, epuizare plăcută. DANS !!! :X

Culorile şi pensulele mele aşteaptă să pictez... pânzele aşteaptă să prindă viaţă, să-şi spună povestea, sau să le spun povestea mea.

Mi-e dor de multe persoane, care demult făceau parte din viaţa mea de zi cu zi şi regret că nu le mai pot vedea şi vorbi pe atât de des pe cât o făceam.

Am învăţat să supravieţuiesc multor situaţii şi nu o spun ca şi cum eu aş fi trecut prin cele mai grele încercări ale vieţii, căci întotdeauna se poate MAI RĂU, dar nici nu vreau să ştiu... Am ajuns cine sunt şi e un sentiment plăcut.

Mai multe... nu mai ştiu... unii oameni şi unele momente rămân veşnic vii şi culmea, momentele pot fi reînviate cu mare uşurinţă, dar atât timp cât acele timpuri/momente nu mai sunt... le las în moarte clinică.

Voi dansa mai departe pe-o scenă numită lume, pe-un cântec numit viaţă. :)

An idea

"Cos I don't know where to look for love, I just don't know how"... a stupid song on the radio...
I am tired and probably you don't believe me, maybe I joke too often about me and my life and people, but I only joke because people seem unable to handle other type of communication. Sometimes my jokes are not even jokes, but sarcasm... but they accept it, coz it is the truth about them, us and the world wrapped up in some "coat". We, people, like things which have a ribbon, flashy, glowy, sparkling things... and it does not even matter if it matches them, or hurts them... having that PLUS on it... makes it more acceptable.
Again, I have the same emotions, feelings and desires... tired... because I struggle. Why ? Because this world accepts better and faster people who struggle and who talk about their struggling. It is like this... outside, give to the world, what the world wants to receive, but inside yourself try to grow, to believe in yourself and love yourself and never doubt who you are and what you know. Few people want you as the way you are... the rest is the rest, ALWAYS the rest, because to that REST, YOU ARE THE REST...
In this world and times, where communication is faster and so much detailed, people really don't know how to socialize and communicate at the human to human level. They sell themselves and buy others.
And so... you come home, shut the door and breath... FINALLY THE DAY IS OVER !
Never lie to youself. Never leave yourself aside. Never put yourself on second place.

Poezie veche

M-am decis să-mi vând visurile

Fiind false ca şi minciunile:

Două la preţ de unu, trei la SH,

Te rog, nimic să nu-mi laşi !

M-am decis să-mi expun lacrimile

Şi-mi voi etala pe rând patimile

Te rog, să critici pe una sau pe toate:

Patimi, minciuni sau visuri deşarte.

Am hotărât să strivesc cuvinte

Între dinţi, sub limbă şi-n minte,

Să nu mai spun ce inima simte,

Căci poate ea doar ştie să imite.

Am hotărât să decid să iau decizii

Pentru a evita să mai fac revizii:

Sentimentale, mentale, anuale...

Poate voi vedea pline nişte suflete goale.

V-aş îneca

într-un ocean de nea

Ca şi pe cubul de gheaţă

din băutura mea

V-aş dizolva, v-aş da pe gât

şi gata !

Nu voi mai auzi vorbele:

"Săraca fată..."

Poezia asta e veche şi de fapt, voia să fie cântec... Prostii ! Nu e chiar atât de veche... are vreo doi ani... şi am redescoperit-o pe hârtia mototolită dintr-o cutie cu prea multe alte hârţoage, caiete şi dosare... Am realizat că am cutii şi caiete pentru fiecare perioadă a vieţii mele. Mă surprinde atitudinea versurilor scrise de mine... e ca şi cum nu le-aş fi scris eu. Ciudat... câte trăiri pentru un singur suflet.