înjuraţi-mă !

Recunosc că în acest post urmează să fiu mai subiectivă decât de obicei şi poate foarte mulţi mă vor înjura pentru ceea ce voi scrie sau vor fi câtuşi de puţin de acord cu mine, dar îmi asum acest post, aşa cum îmi asum întregul Upanishada blog.

Azi am fost foarte tensionată, nu mi-a convenit nimic, mi-am dat seama că eram nervoasă din motive stupide şi m-am apucat de-o curăţenie generală în cameră, pentru a-mi canaliza furia spre o activitate, al cărei rezultat să fie unul pozitiv: curăţenie şi ordine în cameră :)
Spre seară, m-am calmat.

M-a chemat mama să mă uit pe Euforia la emisiunea lui Oprah (rareori mă uit, ca drept dovadă, de data asta am avut răbdare preţ de vreo două minute), dar mi-am dat seama de tematica emisiunii şi am văzut oameni mai furioşi decât am fost eu azi, furioşi din motive atât de sensibile, delicate şi adânc înfipte în sufletul şi-n subconştientul lor.
O tipă, moderatoare... bănuiesc că era un fel de socio-psiholog... făcea un exerciţiu de recunoaştere şi de exprimare a furiei.

Ea începea fraza cu: Sunt furios/-oasă pentru că... şi fiecare termina fraza în locul ei.
Se ajungea la răcnete, bocete, durere, lacrimi... dar se continua, urmând aceeaşi tactică.
E cutremurător când îţi dai seama de cât de multe putem ţine în noi, câte adunăm... suferinţe, dorinţe, frustrări, regrete, doruri...
O fată îi spunea mamei sale (căci participau familii întregi): SUNT FURIOASĂ PENTRU CĂ MAMA SE CREDE VINOVATĂ PENTRU FAPTUL CĂ EU SUNT OBEZĂ. SUNT FURIOASĂ PENTRU CĂ NU POT SĂ FIU LA FEL DE BUNĂ CA SORA MEA... şi câte şi mai câte...

De ce am zis la începutul postului că e posibil ca mulţi să nu fie de acord cu mine sau să mă înjure pentru ce-am scris aici ?
Pentru că, după ce am văzut acele secvenţe, mi-am dat seama că într-o oarecare măsură Occidentul este uimitor de mult axat pe imagine, exterior, avuţie, corp perfect (orice o însemna asta), frumuseţe de vedetă, modă, haine, maşini tunate, încât s-a îndepărtat foarte mult de SINE, de nucleul, centrul echilibrului său interior. Mulţi, majoritatea nu se întreabă şi nici nu-şi pun problema unor asemenea lucruri... Frustrările de orice fel, duc cel mai des la îngrăşarea individului, adică mai întâi, ele duc la o poftă exagerată de mâncare... deoarece individul simte nevoia de a umple acel "loc" gol din suflet sau de a "astupa" durerea, frustrarea, dar nu-şi dă seama că, de fapt el umple corpul, rezultatul fiind obezitatea. Tot din dureri, frustrări, lucruri nespuse la vremea lor, se nasc bolile de orice tip...
Şi aşa mai departe... nu voi intra în detalii, ar fi mult de explicat, poate nu greu de explicat, dar dificil de înţeles, căci mulţi caută explicaţii în concret. E ca şi cum dacă desenezi o vacă roz, nu ai putea vedea că e o vacă, din cauza culorii roz. La asta mă refer când spun că majoritatea caută explicaţii foarte concrete, palpabile, la îndemână, în realitatea cu care sunt deja mai mult decât obişnuiţi.

Aşadar, înjuraţi-mă sau nu fiţi de acord cu mine ! hahaha !

PS: mă bucur că nu m-am născut în State, acum ştiu şi de ce. Multă vreme m-am întrebat de ce m-am născut în România. Acum ştiu. :)

PPS: Eliberaţi-vă de energiile negative !