fragmente din "Amalgam" - Liviu Rebreanu

"Scriitorul trebuie să ştie că viaţa lui întreagă nu poate avea ascunzişuri, nici taine, nici menajamente. Mai curând sau mai târziu toate se vor da pe faţă, toate secretele. Prin hârtiile lui vor scotoci oameni diferiţi, indiscreţi. Discreţia scriitorului în viaţă este inutilă."

"Omul judecă pe alţii după sine.
Împarţi altuia de ceea ce eşti capabil tu însuţi.
Abilitatea de a te strecura printre codul penal e admirată.
Principalul e să nu existe o dovadă. Încolo poţi face orice.
Cinstea, ca o conştiinţă proprie, nu contează.
Cinsimul scuză tot. Poţi săvârşi orice crimă, dacă ai cinismul
să te mândreşti cu ea, eşti admirat.
Numai proştii suferă.
Sărăcia e o ruşine.
Dacă te îmbogăţeşti prin furt, devii boier, ţi se deschid toate uşile.
Un funcţionar care iese la pensie sărac e socotit idiot.
Discreţia e o inferioritate. Timiditatea, sfiala şi mai mare.
Amabilitate cu colegii sau cu inferiorii e semn de slăbiciune.
Mojicia e semnul nobleţei."