pâine, circ, cenzură

Prima dată, a folosit limbaj explicit, din dorința de a-și exprima frustrările, neajunsurile și pentru a-și descrie viața, cât mai fidel realității. Dar înjura mult, spunea cuvinte care, deși și azi se regăsesc în dicționare, sunt considerate ofensatoare și obsecene. Și uite-așa, vocea sa nu ajungea să fie făcută publică.
Cenzura se aplica. Înjura prea mult.

Pe parcurs, s-a deșteptat, și-a spus că el nu e un incult, nici un analfabet, nici un boschetar pe care să nu dai un scuipat. A crezut în sine, în mesajul său și a considerat că trebuia transmis altfel, nu violent, ci la un alt nivel intelectual. Din nou, a explicat cât mai bine ce voia să spună, ce voia să transmită, a spus ”uite, sunt ca tine și te înțeleg. am nevoie de susținerea ta, iar eu voi duce mesajul mai departe”. A ajuns la a face referiri filosofice, sociale, politice, umanitare.
S-au găsit câțiva cu care să simtă și să trăiască la unison...
Cenzura se aplica. Spunea prea multe.

S-a ajuns la ceva deloc uniform, deloc omogen: unii folosesc limbaj obscen și greșeli gramaticale care le sunt acceptate, pentru că sunt cool, fițoși, șmecheri.
Alții își folosesc intelectul, pentru că POSEDĂ, și își doresc deșteptarea oamenilor prin mesajele lor... pentru că ei știu că fac parte din lumea asta, își cunosc locul, își asumă rolul și empatizează incredibil de mult cu tot ce este ființă pe Terra.
Dar circul vinde, circul este cumpărat, și deseori nu mai e nevoie de cenzură, când pâinea și circul satisfac rapid și sigur nevoile de moment. Oricum, și pâinea va fi un aliment relativ, în curând, în această exprimare, dat fiind criza de toate zilele.